Într-un articol anterior vă spuneam despre prima dată când am rămas însărcinați, iar sarcina s-a oprit din evoluție la 7 săptămâni. La discuția cu medicul ginecolog mi-au fost prezentate 3 metode de avort prin care să curăț uterul și să îl pregătesc pentru următoarele sarcini. Prima variantă a fost avortul spontan acasă, prin care permit întreruperea sarcinii pe căi naturale, fără să intervin sau să provoc.
A 2-a variantă prezentată a fost avortul medicamentos, în valoare de 2000 lei, caz în care trebuia să merg la camera de gardă, să stau sub observație medicală până când elimin. În acest caz trebuia să mă pregătesc pentru crampe foarte puternice, pentru stări de vomă, amețeală și diaree. Nu mi s-a comunicat cât ar fi durat un astfel de avort, însă riscurile ar fi fost să nu elimin în urma lui și să fie nevoie de a 3-a variantă.
Cea de-a 3-a variantă prezentată a fost chiuretajul sub anestezie generală. Pentru asta, trebuia să mă testez de covid, să mă internez o zi în spital și să plătesc costurile contravalorii unei nașteri naturale la privat, adică 4000 lei. Nu mi-au fost prezentate riscurile, dar mi-au spus că voi semna un contract în care îmi asum dacă există complicații în timpul procedurii și va fi vorba de deces.
Motivele pentru care am optat pentru avort spontan acasă
Principalul motiv pentru care am ales prima opțiune, avortul spontan voluntar, neprovocat, a fost pentru că atunci când am întrebat care sunt reacțiile adverse în urma avortului medicamentos sau a chiuretajului, medicul a spus că nu există, că ar fi cele mai sigure, după care conjunctural în discuție mai spunea câte un risc. A prezentat situația destul de metaforic: ”Imaginează-ți că ai un zid care stă să cadă, dar are nevoie de puțin ajutor să se dărâme. Îl poți lăsa timp mai îndelungat să cadă fără să intervii sau poți interveni și poți ajuta la dărâmarea lui într-un timp foarte scurt.”
Al doilea motiv pentru care am optat pentru prima variantă, pentru avort spontan, a fost din cauza riscurilor pe care le poate atrage după sine orice intervenție la nivel hormonal. Studiez hormonii de aproximativ 2 ani de zile, citesc și mă documentez cât pot de mult pentru a înțelege cum funcționează corpul uman. Știu cu exactitate cum funcționează estrogenul, progesteronul, prostaglandinele și oxitocina. În cadrul unui avort medicamentos, imaginați-vă că vă sunt administrați hormoni de sinteză care să ”simuleze” acțiuni pe care oricum corpul le întreprinde natural atunci când creierul constată că în uter sarcina nu mai este viabilă.
Mai mult decât atât, imaginați-vă că, în cazul avortului medicamentos sunt adiministrate doze de hormoni suficient de mari cât să provoace contracții în decurs de 10 – 15 minute și nu poți ști niciodată ce reacție are organismul și cum se mobilizează pentru a elimina produsul de concepție din uter. Fiecare organism funcționează diferit și, deși medicul a spus că nu există reacții adverse, nu poți ști niciodată ce alte dezechilibre poți provoca. La urma urmei, după 8 zile cu substituție de progesteron m-am ales cu 3.3 kg în plus pe cântar și o acnee de toată floarea, ca să nu mai spun de căderea părului, căreia încă mă adresez.
Știind că la menstruația naturală rezist destul de dificil la contracții (produse de prostaglandine), mi-am imaginat că șansele să rezist cu ușurință la un avort indus medicamentos sunt extrem de scăzute.
În ceea ce privește chiuretajul, în 2018 am fost operată de polip endometrial, care este eliminat întocmai printr-un chiuretaj. Am fost internată o zi, nu am putut să mănânc toată ziua, operația a fost amânată față de ora programată, mi s-a spus că mă operează un medic și m-a operat cu totul altul, iar recuperarea a durat câteva zile, timp în care am sângerat. Nu mai spun de faptul că pentru 2 zile am avut nevoie de însoțitor peste tot. Pentru unele persoane chiuretajul este cea mai bună opțiune, însă nu și pentru mine. Deși ești anesteziată, experiența în ansamblu este epuizantă, ca să nu mai spun de componenta emoțională și mentală.
Ultimul motiv pentru care am ales avortul spontan acasă este cel legat de costuri și de faptul că medicii tratează orice întrerupere de sarcină doar din punct de vedere business. Nu am văzut nici urmă de empatie, nici față de mine, nici față de soț, nici față de făptura pe care încă o aveam în pântec. Totul era analizat din punct de vedere financiar și ca disponibilitate la camera de gardă sau în sala de operație. Din 30 de minute în cabinetul medicului, 20 de minute au fost discuții despre costuri, directive de la Ministerul Sănătății, cum au ajuns avorturile medicamentoase care până în 2018 costau 5 – 10 lei pastila la farmacie să coste 1000 – 2000 lei în spitale, cum se vând serviciile la privat ca să dea bine și așa mai departe.
Am ales să elimin produsul de concepție prin avort spontan acasă
În primul trimestru, riscul de avort spontan este întâlnit la 50% dintre femei, iar în 25% din cazuri acesta are loc. Cele mai des întâlnite tipuri de avort au loc în perioada 1 – 8 săptămâni, urmate fiind de cele care au loc în perioada 8 – 12 săptămâni sau 12 – 26 săptămâni.
În ceea ce privește sarcina mea, aceasta s-a oprit din evoluție undeva între 7 – 8 săptămâni, deși ecograful indica 6 săptămâni. Când am mers la ecografie la 8 săptămâni și 4 zile, iar medicul a anunțat stoparea din evoluție a sarcinii, sacul gestațional nu fusese eliminat. Eu eram sub tratament cu Arefam (ovule cu progesteron), un ovul la 8 ore, ceea ce cred că a întârziat eliminarea produsului de concepție.
Sângerasem vreme de o săptămână, însă nu cu cheaguri și țesuturi, ci ca la o menstruație foarte blândă, cu contracții foarte discrete. Medicul meu mi-a spus să opresc orice tratament și m-a trimis la alt medic care era specializat în avorturi. De altfel, medicul despre care am povestit anterior. După ecografie, seara am mers la medicul specializat în avorturi, iar acesta mi-a spus că alegând prima opțiune, de avort spontan acasă, se așteaptă să primească vestea că ”până vineri (era luni) aveam să mă trezesc într-o baltă de sânge”.
Cumva, peisajul pe care mi-l descria medicul era ușor apocaliptic
Mai avusesem menstruații abundente, chiar extrem de abundente, cu cheaguri mari și contracții extrem de greu de suportat și cu analgezice. Însă, niciodată nu m-am trezit în baltă de sânge și mi-era greu să cred că se va întâmpla de data aceasta. Am plecat spre casă și am început să rememorez cele mai intense episoade de menstruație din cei 31 de ani de viață. Unul dintre ele m-a adus aproape în pragul leșinului, iar în 2 ore am schimbat undeva la 4 absorbante și nu am ieșit din toaleta unui hotel unde aveam un eveniment.
Mi-am spus că, dacă e să se întâmple atât de sever, sunt pregătită, știu la ce să mă aștept. Ce a urmat este departe de ce a prezentat medicul, iar acum, privind retrospectiv îmi dau seama că dacă trăiești în frică, experiența o vei simți cel puțin cu 150% mai intens decât e în realitate.
Nu am mai luat medicamente de 2 ani de zile
Folosesc suplimente alimentare naturale, uleiuri esențiale, însă nu și medicamente. Pentru orice tip de durere, iau uleiuri esențiale intern, mănânc anumite alimente, beau anumite ceaiuri și sucuri, însă nu apelez la medicamente de sinteză. Prin urmare, nu am dat fuga în farmacie pentru Nospa sau Ibalgin, Nurofen sau Panadol. Mi-am scos perna electrică din dressing, mi-am pregătit culcușul în pat, cu pături și perne să fie cât mai comod și mi-am acordat 3 zile de repaus total.
Am sistat toate activitățile personale și profesionale, am stat acasă și am așteptat. La o zi după oprirea tratamentului cu Arefam, au început sângerările. Acestea au fost întocmai ca în prima zi de menstruație, abundente, cu mici cheaguri și țesuturi, însă, se eliminau doar când mergeam la toaletă. Pentru că m-am hidratat foarte bine, mergeam la toaletă cam de 2 ori pe oră. Pe timpul nopții nu am avut dureri și nici nu am sângerat.
A 2-a zi am eliminat tot mai mult sânge și țesuturi, iar eliminarea deși s-a produs inițial doar cu ușoare crampe pelviene, spre finalul zilei s-au acutizat. Cele mai intense dureri le-am simțit lombar și pelvian în intervalul 14:00 – 19:00. Puțin după ora 19:00, la toaletă, după niște crampe foarte puternice care m-au slăbit destul de mult, am eliminat ceea ce presupun că a fost sacul gestațional. Am simțit pur și simplu cum, fără urmă de durere, prin vagin trece un corp moale, rotund, urmat de un zgomot puternic la contactul cu apa. După acest moment, crampele au dispărut, m-am simțit mult mai luminată și parcă aveam din nou control asupra corpului.
Sângerarea a continuat încă 5 zile din acel moment, iar în a 3-a zi am experimentat un episod puternic de disconfort intestinal, urmat în zilele 4 și 5 de febră musculară în zona absominală-inferioară. Disconfortul intestinal l-am pus pe seama dezechilibrelor hormonale. Atunci când se instalează contracțiile, nivelul de prostaglandine este foarte ridicat, după care crește nivelul de estrogen care relaxează și creează mediul propice pentru episoade diareice. Pe măsură ce nivelul de progesteron se restabilizează și mă îndrept spre perioada de ovulație, tranzitul intestinal se reglează și el.
Avortul spontan acasă nu este pentru oricine
Dacă eu am ales această experiență, nu înseamnă că oricine citește acest articol trebuie să o facă. Contează enorm care este nivelul de toleranță al durerii pe care femeia îl are. Contează să aibă sprijin moral și emoțional din partea familiei, prietenilor, dar mai ales a partenerului. Este foarte important femeia să stea în repaus și să își asume că eliminarea produsului de concepție acasă poate dura, în unele cazuri 1 – 5 zile, cum a fost la mine, în alte cazuri 10 – 14 zile sau mai mult.
Pentru a-mi susține organismul am folosit multe uleiuri esențiale, atât intern, cât și pentru masaj pe abdomenul inferior, pe absorbant, în tălpi și pe proiecția inimii și venelor. Cei și cele familiarizați cu terapiile complementare cunosc puterea uleiurilor esențiale. Am consumat sucuri naturale proaspete pregătite în casă. M-am hidratat foarte bine și, chiar dacă nu îmi venea să mănânc de durere, nu am sărit peste mesele principale din zi, ba chiar am avut grijă să am și gustări sănătoase.
Cel mai mult m-a ajutat faptul că soțul m-a înțeles în toată această perioadă
Deși am avut casa în șantier pentru că ne apucasem de renovat pentru a pregăti căminul pentru venirea pe lume a bebelușului, am avut șansa să pot sta în pat cât a fost nevoie pentru a mă reface. Am avut privilegiul ca soțul să poată lucra de acasă, iar între call-urile pentru proiectele de la birou venea la mine, mă mângâia și îmi aducea câte ceva să mă aline pentru că unele crampe și contracții ajungeau în primele 2 zile, dar chiar și în a 3-a zi până la nivelul la care plângeam de durere.
Nu vreau să vă sperii, dar vreau să relatez real experiența. Durerile sunt intense, tolerabile, dar pot să îți taie respirația și să îți dea lacrimile. Am asemănat (deși nu știu cum sunt contracțiile de naștere) crampele pe care le-am simțit cu contracțiile din travaliu. Durau între 15 secunde și 2 minute cu pauze de 5 – 10 minute, în special pe măsură ce m-am apropiat de eliminarea produsului de concepție.
Prin urmare, durerile cele mai mari le puteți resimți, după caz, în primele 3 zile, după care sângerările continuă, dar durerile dispar. Puteți experimenta diaree și disconfort intestinal, puteți avea stări de amețeală și slăbiciune, însă esențial este să vă hidratați, să beți sucuri verzi, să mâncați legume și leguminoase verzi, poate o carne roșie bine gătită, fructe din belșug, proteină de bună calitate să se refacă țesuturile, să dormiți suficient de mult și măcar o dată pe zi să ieșiți la aer, la o mică plimbare.
Orice pierderea a unei sarcini e grea
Am auzit în aceste zile toate vorbele de mângâiere posibile. Mi s-a spus că e mai bine că s-a oprit sarcina din evoluție la 7 – 8 săptămâni, că la 3 – 5 luni ar fi fost mai greu. Mi s-a spus că era mai bine să fac chiuretaj și scăpam mai repede și mai ușor. Mi s-a spus că așa a vrut Dumnezeu, că am timp să fac nu unul, ci câți copii vreau, că sunt tânără și sănătoasă. Le-am auzit pe toate.
Poți înțelege durerea ce poate fi experimentată la auzul veștii ”fără activitate cardiacă” doar atunci când trăiești totul pe propria piele. Când știi că i-ai auzit inima copilului tău, fie el și la 1 cm dimensiune, de 3 ori și l-ai văzut cum evoluează câteva săptămâni la rândul, nicio vorbă nu te poate alina. E copilul tău și pierderea lui nu e cu nimic diferită de oricare altă pierdere. E bucățică din tine și atât.
Însă, pot înțelege că fiecare persoană care a avut o vorbă să îmi spună în această perioadă a făcut-o spre binele meu, pentru a mă alina așa cum a știut mai bine. Apreciez și nu port pică nimănui. Mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături în aceste momente, fie și cu gândul și îi mulțumesc suflețelului minunat care mi-a dat ocazia să învăț atât de multe lecții în doar 2 luni de zile.
Orice despărțire este grea, inclusiv de un produs de concepție care s-a oprit din evoluție la 7 – 8 săptămâni. Însă, ce știu sigur este că suntem energie pură, că există ceva mai mult decât viața pe care o trăim și lumea pe care o știm, iar experiența aceasta pe care am trăit-o nu face decât să mă pregătească pentru ceva măreț.
Dragile mele mame a căror sarcină s-a oprit din evoluție la un moment dat, nu disperați! Copiii voștri probabil s-au răzgândit pentru că la nivel superior ați ajuns de comun acord la concluzia că mai sunt lecții de învățat. Conștient cu siguranță v-ați dorit sarcina și copilul, însă la nivel superior există multe alte aspecte ce țin de viață și de venirea pe lume a unui suflet pur, decât putem la acest moment să înțelegem.
Indiferent ce vi se transmite, dați-vă voie să simțiți tot ce este nevoie
Plângeți, țipați dacă este nevoie sau gândiți-vă cu iubire și compasiune la toată experiența pe care ați trăit-o și din care ați avut atât de multe de învățat. Eu știu acum că am un corp extrem de inteligent și de puternic, care știe exact ce are de făcut. Știe dacă și când e momentul să aduc pe lume un copil și știe și cum să facă asta, fără să intervin sau să intervină altcineva. Știu că vindecare e în mine, e în fiecare dintre noi și trebuie doar să îmi îngădui tot ce trăiesc, fără să mă judec, fără să pun presiune pe mine.
Cine știe, poate că acest copil, care pentru moment a decis să oprească sarcina din evoluție, va veni la mine într-un alt moment al vieții sau va ajunge la altă mamă, pentru că acolo este mai mare nevoie de el. Fiecare avem un scop în această lume, avem un destin. Acest copil, la fel ca toți ceilalți a cărora evoluție s-a oprit ajung în această lume, însă calculele nu le facem noi, ci le fac ei împreună cu puterea divină.
Mamă, ești minunată, iar copiii tăi știu asta și vin la tine exact la momentul potrivit! În unele cazuri e posibil să nu vină niciodată, iar asta pentru că Dumnezeu vede lucruri pe care tu nu le vezi, aude lucruri pe care tu nu le auzi, știe lucruri pe care tu nu le știi, iar în final alege ce este cel mai bine pentru tine.
